Constantin (circa 280 – 334 e.n.) a domnit asupra Imperiului Roman în timpul unei mari tranziții. Constantin cel Mare a acceptat creștinismul și a pus bazele unei capitale estice, care mai apoi avea să-i poarte numele, iar astfel a marcat o trecere semnificativă între istoria antică și Evul Mediu.
Imperiul Roman în care s-a născut Constantin era unul al haosului și al anarhiei. Războaiele civile, invaziile și bolile devastau imperiul, iar perioada a ajuns să fie cunoscută drept Criza celui de-Al Treilea Veac. Împăratul Dioclețian a încercat să restaureze ordinea și să instituie tetrarhia ca sistem de guvernare, ajungând în cele din urmă să numească patru conducători. Tatăl lui Constantin, Constantius I, a fost unul dintre conducători.
Constantin a preluat controlul asupra imperiului în 324 e.n. Totuși, Roma nu-l dorea drept conducător, iar tensiunile erau mari între păgânii orașului și împăratul creștin. Mai mult, din punct de vedere militar, Constantin a înțeles că ar fi mai ușor să se apare de inamici dinspre est și să protejeze teritoriul prețios din Egipt dacă ar fi mutat capitala într-un loc mai ușor de apărat în est. Astfel, Constantin a construit un oraș imperial care avea să-i glorifice atât puterea, cât și credința, potrivit NationalGeographic.
Capitala avea să fie numită Constantinopol (astăzi Istanbul), în onoarea sa. Anterior numit Byzantium, orașul s-a aflat sub controlul romanilor timp de mai bine de un secol, dar Constantin l-a reconstruit și l-a extins la scară monumentală. A triplat dimensiunile orașului și a oferit cetățenie deplină și pâine pentru a-i încuraja pe bărbații de rang să se mute acolo alături de familiile lor. Un palat imens și încăperi legislative impunătoare au consacrat solemnitatea noii capitale. Bisericile au început să străbată văzduhul, creștinii erau bineveniți, iar alte credințe erau în general tolerate.
Nu a trecut mult până când Constantinopol avea să eclipseze Roma. Imperiul de Apus a decăzut treptat până la căderea Romei în 476 e.n., iar capitala lui Constantin și moștenirea sa creștină au continuat să prospere pentru încă aproape o mie de ani.
Despre Elena, mama împăratului Constantin cel Mare, s-a spus că ar fi descoperit „Adevărata Cruce”, precum și alte relicve cum ar fi cuiele de la răstignirea lui Iisus și haina purtată înainte de moartea sa. Istoricul Procopius din Cezareea a scris că fiul ei a numit un oraș în Asia Mică (Anatolia) Helenopolis, în onoarea mamei sale și a locului în care aceasta s-a născut, fapt ce sugerează cu oarecare incertitudine că Elena s-ar fi născut acolo.
Un alt posibil loc de naștere pentru Elena ar fi fost Marea Britanie, dacă ar fi să luăm în considerare legenda medievală a lui Geoffrey de Monmouth, cronicar și episcop anglo-normand. A fost spus că Elena ar fi fost evreică, dar istoricii pun la îndoială acest fapt. Un alt posibil de loc de naștere pentru Elena ar fi fost Trier (acum în Germania), dar nici această teorie nu a fost confirmată, arată ThoughtCo.
Elena a fost unul dintre principalii sfinți în Europa Medievală, multe legende fiind povestite despre viața ei. De asemenea, Elena era considerată un bun exemplu de urmat pentru femeile creștine.
Cele mai frumoase mesaje și urări de Sf. Constantin și Elena!
Când a fost schimbată denumirea orașului Constantinopol în Istanbul?
Ultimul împărat al Imperiului Roman: Teodosiu I
Arheologii cred că au găsit locul în care a murit Augustus, primul împărat al Imperiului Roman